Solul – compoziție și proprietăți

Solul este un element extrem de important al naturii, afectând multe aspecte ale vieții noastre. Calitatea solului determină randamentul culturilor, precum și valoarea nutritivă și gustul acestora. România se caracterizează printr-o varietate de soluri, ceea ce înseamnă că fiecare dintre ele are proprietăți fizice și chimice unice.

Ce este de fapt solul?

Solul este un element extrem de important al naturii care îndeplinește multe funcții. Este format din diverse componente și are proprietăți și structură unice. Este format din fragmente de roci, aer, apă și rămășițe de organisme vii și moarte. Solul este, de asemenea, format din multe microorganisme – bacterii, ciuperci sau protozoare care afectează procesele care au loc în sol.

Proprietățile solului depind de tipul de substanțe prezente într-o anumită locație geografică și de clima din acea zonă. Datorită diversității teritoriale a României, avem multe tipuri diferite de sol: solul acid (sărac), roșu-brun (fertil mediu) sau negru (foarte fertil). Fiecare dintre ele se caracterizează prin diferiți parametri fizici, cum ar fi pH-ul sau umiditatea.

De ce este importantă cunoașterea solului?

Structura solului este un aspect foarte important pentru agricultură, datorită randamentului posibil al plantelor cultivate și calității lor gustului și valorii nutritive. De aceea, studierea profilului solului reprezintă o metodologie de bază pentru evaluarea potențialului de producție al terenului înainte de începerea lucrărilor de amenajare a acestuia.

Proprietățile solului

Proprietățile solului sunt ansamblul caracteristicilor care definesc caracteristicile fizice, chimice, biologice și minerale ale acestuia. Aceste proprietăți determină fertilitatea solului, adică capacitatea sa de a susține creșterea și dezvoltarea plantelor. Distincția se face între proprietățile primare, fundamentale sau naturale, care rezultă din procesele geologice și climatice naturale, și proprietățile funcționale sau secundare, asupra cărora omul poate influența prin cultivare, fertilizare și utilizarea solului.

Tipurile de sol pot fi determinate pe baza proprietăților specifice ale solului respectiv. De exemplu, solul acid se caracterizează printr-un conținut ridicat de ioni de hidrogen, în timp ce solurile alcaline au un nivel ridicat de ioni de hidroxil. Aciditatea solului (acidă, alcalină sau neutru) poate fi măsurată cu ajutorul unui dispozitiv adecvat.

Una dintre cele mai importante proprietăți ale solului este structura sa, care determină capacitatea particulelor de sol de a se uni în agregate mai mari, numite bulgări. Structura solului afectează porozitatea acestuia – suma spațiilor libere în unitatea de volum a solului. Porozitatea, la rândul său, afectează capacitatea solului de a permite trecerea apei și a aerului, ceea ce este crucial pentru sănătatea plantelor.

Alte proprietăți importante ale solului includ:

  • coloizii solului – cele mai mici particule ale solului, care joacă un rol activ în procesele chimice și determină fertilitatea solului
  • densitatea solului – măsoară masa solului și indirect cantitatea de aer din sol
  • compactitatea – forța cu care particulele solului sunt legate între ele
  • vâscozitatea – aderența solului la diferite suprafețe
  • sorpția – capacitatea solului de a reține pe suprafața sa diferite substanțe.

Proprietățile solului legate de apă, permeabilitate și căldură sunt, de asemenea, importante. Capacitatea de reținere a apei a solului depinde de componentele sale mecanice, structură și prezența coloizilor. Permeabilitatea determină capacitatea solului de a absorbi apa și de a o drena în adâncime. Proprietatea termică reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru a încălzi un volum specific de sol cu 1 grad Celsius.

Organismele solului – ce sunt ele și care este rolul lor în mediu?

Organismele solului joacă un rol cheie în cultivarea pământului, participând la procesele care au un impact fundamental asupra proprietăților acestuia. Datorită lor, are loc transformarea materiei organice în substanțe nutritive disponibile pentru plante. Printre aceste organisme solului se pot enumera diferite forme de viață, cum ar fi ciuperci, bacterii, virusuri și alge. Acestea sunt adesea prezente în jurul sistemului de rădăcini al plantelor și în zonele în care există o cantitate mare de materie organică sau îngrășăminte de origine animală.

Alte organisme vii, cum ar fi protozoarele, nematodele sau microartropodele, controlează activitățile microorganismelor de ordin inferior. Acestea au un impact asupra menținerii echilibrului în ecosistemul solului, unele dintre ele putând acționa ca dăunători și paraziți ai plantelor, în timp ce altele acționează ca activatori ai microflorei solului.

Printre creaturile care locuiesc în sol se numără și râmele, termitele, furnicile, miriapodele, paianjenii, gândacii, larvele de fluture și scorpionii. Microorganismele solului joacă un rol important în procesul de aerisire a solului, ceea ce duce la creșterea permeabilității acestuia. Prin activitatea lor biologică, microorganismele creează canale și spații în structura solului, ceea ce favorizează o mai bună circulație a apei. Astfel, apa devine mai accesibilă plantelor și altor organisme prezente în sol.

Organismele solului permit dezvoltarea corectă a plantelor prin formarea humusului, adică a unui strat de sol bogat în substanțe organice, care este esențial pentru menținerea fertilității solului. România are o mare varietate de tipuri de sol și implicit o diversitate de organisme solului, ceea ce are un impact direct asupra posibilităților de cultivare agricolă în diferite regiuni ale țării.

Glebele acide și cele alcaline – diferențe fundamentale

Glebele acide și glebele alcaline se diferențiază prin proprietățile lor fundamentale, care au un impact direct asupra cultivării solului. Valoarea pH-ului solului, adică aciditatea, este unul dintre cei mai importanți factori ai solului, care determină proprietățile acestuia, stabilește tipul de sol și influențează capacitatea plantelor de a absorbi substanțele nutritive.

Glebele acide au un pH cuprins între 3,5 și 5,5 și sunt caracteristice pentru zonele cu o acumulare mare de humus, dar cu o cantitate neglijabilă de calciu. Un pH scăzut afectează structura solului, crește riscul dezvoltării mucegaiului și determină dispariția bacteriilor benefice din sol. Pentru a determina aciditatea solului, se poate efectua un test utilizând un set de testare, care va ajuta la determinarea conținutului de calciu și prevenirea supraîncărcării cu calciu. Eșantionul de sol poate fi obținut din orice parte a culturii.

Pe de altă parte, solul alcalin are un pH mai mare de 7,0 și conține cantități mari de calciu. Solurile cu acest pH formează o structură granulară, ceea ce se traduce în condiții mai bune de apă și aer. Aceste soluri conțin cationi alcalini, cum ar fi Ca2+, Mg2+ și K+. Pe astfel de soluri, absorbția fosforului este scăzută, ceea ce poate dificulta dezvoltarea corectă a plantelor. Aciditatea alcalină a solului rezultă din predominanța ionilor OH- față de ionii H+, ceea ce este caracteristic pentru zonele uscate și semi-aride.

Aciditatea solului este o valoare variabilă și este influențată de o mulțime de factori, de aceea se recomandă controlul regulat al solului. Este important să reținem că aciditatea solului are un impact crucial asupra capacității plantelor de a absorbi substanțele nutritive, ceea ce este esențial pentru dezvoltarea lor corectă. Alegerea tipului de sol ar trebui să depindă de preferințele plantelor cultivate.

Importanța materiei organice în determinarea fertilității solului

Materia organică joacă un rol cheie în menținerea sănătății și fertilității solului. Aceasta este un indicator fundamental al calității solurilor, care determină proprietățile fizico-chimice, cum ar fi capacitatea de sorbție și tamponare. Conținutul ridicat de humus în soluri stabilizează structura acestora, reducând susceptibilitatea la compactare și degradare cauzată de eroziunea hidrică și vântului.

Materia organică, care provine în principal din plante, conține toți nutrienții necesari plantelor. Prin urmare, materia organică acumulată este un depozit de substanțe nutritive. Mai mult, materia organică îmbunătățește structura solului, menținându-i straturile și minimizând eroziunea. Componentele organice active și unele componente organice rezistente ale solului, împreună cu microorganismele precum ciupercile, participă la legarea particulelor de sol în agregate mai mari. Fracțiunea stabilă a materiei organice, cunoscută sub numele de humus, absoarbe și menține substanțele nutritive într-o formă disponibilă pentru plante. În practică, materia organică eliberează aceste substanțe nutritive prin descompunere, reînnoind astfel sursa de substanțe nutritive pentru plante.

Mai mult, materia organică îmbunătățește structura solului, menținându-i straturile și minimizând eroziunea. Componentele organice active și unele componente organice rezistente ale solului, împreună cu microorganismele precum ciupercile, participă la legarea particulelor de sol în agregate mai mari.

Cu toate acestea, echilibrul dintre adăugarea și descompunerea materiei organice este important pentru menținerea unei cantități sănătoase de humus în sol. Atunci când adăugarea este mai mică decât descompunerea, materia organică din sol scade. În schimb, atunci când adăugarea este mai mare decât descompunerea, materia organică din sol crește.

Solurile din România pot avea niveluri variate de humus, în funcție de regiune și tipul de sol, care trebuie luate în considerare la planificarea culturilor și la alegerea speciilor de plante potrivite. Factorii antropogeni, cum ar fi modul de utilizare a terenului, intensificarea agriculturii, rotația culturilor, prezența culturilor de înlocuire și nivelul de fertilizare organică, au un impact semnificativ asupra conținutului de materie organică din sol.

Rezumat

Solul este un element cheie al mediului înconjurător, care are un impact direct asupra calității și eficienței culturilor agricole. Proprietățile solului, cum ar fi structura, pH-ul, porozitatea și conținutul de materie organică, determină capacitatea sa de a sprijini creșterea plantelor. În România există multe tipuri diferite de soluri, inclusiv soluri acide și alcaline, care au proprietăți diferite și necesită abordări diferite în cultivare.

Organismele solului, cum ar fi bacteriile, ciupercile și diversele microorganisme, joacă un rol cheie în menținerea sănătății și fertilității solului. Cunoștințele despre sol sunt indispensabile pentru agricultori și grădinari, pentru a maximiza productivitatea și a preveni degradarea solului.

Copyrights (C) 2023 by LIFEZPKWS
Privacy Policy
powered by getknow
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram
This site is registered on wpml.org as a development site.