Tipuri de soluri și distribuția lor

Tipurile de soluri sunt un subiect care interesează atât agricultorii și grădinarii, cât și persoanele interesate de geologie. Solul reprezintă baza pentru cultivarea plantelor și influențează calitatea recoltelor noastre. Este important să cunoaștem tipurile de soluri care apar în diferite regiuni ale țării, precum și proprietățile lor fizice și chimice. Astfel, vom putea să potrivim mai bine metodele de cultivare la tipul specific de sol, ceea ce va aduce beneficii nu doar nouă, ci și mediului înconjurător.

Ce este de fapt solul?

Solul este un sistem complex format din multe elemente care interacționează între ele. Este un mediu foarte important, care permite dezvoltarea plantelor și animalelor și servește ca bază pentru producția de alimente de către oameni. Solul este format din mulți factori, cum ar fi climatul, tipul de rocă-mamă sau organisme vii.

Geologii care se ocupă de studiul solurilor au o importanță crucială în planificarea diferitelor investiții – de exemplu, în construcția de drumuri sau cartiere rezidențiale în zonele urbane – deoarece trebuie să ia în considerare specificul terenului și stratul natural de pământ pentru a preveni eventuale probleme cauzate de calitatea slabă a solului sau de schimbări topografice neașteptate cauzate de eroziune.

Care sunt cele mai comune tipuri de sol din România?

Solurile din România sunt variate și împărțite în zone, fiecare cu caracteristici fizice și chimice diferite. Putem distinge 4 zone principale de sol: soluri de stepă, soluri de silvostepă, soluri forestiere și soluri alpine. Distribuția lor coincide în cea mai mare parte cu zonele de vegetație și relief.

  • Cele mai fertile soluri sunt cernoziomurile, cu diverse varietăți: cernoziom negru propriu-zis, castaniu și ciocolatiu. Se întâlnesc în Câmpia de Vest, Câmpia Română, Câmpia Moldovei (Câmpia Jijia), Câmpia Transilvaniei și Dobrogea.
  • Un alt tip de sol este clasa argilosă, incluzând solul brun-roscat, brun-argiloiluvial, brun-roscat luvic, solul brun luvic, luvisolul albic, planosolul. Sunt folosite atât în ​​agricultură ca teren arabil, cât și în silvicultură, livezi și viticultura, precum și în pășuni și fânețe.
  • Următoarea clasă o constituie solurile cambisolice, inclusiv sol brun mezobazic, rosu (terra rosa), brun acid – larg răspândit în Carpați și Subcarpatie, iar în zone mai mici întâlnite și în Tranavelor Podisul, Someșanul Podisul, Getic Podisul, Banat și Dealurile Crișanei. Această clasă de soluri este adesea asociată cu soluri podzolice și brune, care sunt dominante în regiunile muntoase. Acestea sunt puțin fertile, dar prin adăugarea de îngrășăminte pot da recolte bune.
  • Solurile antropice (modificate de activitatea umană) se găsesc în principal în orașele mari și regiunile industrializate ale țării. Solurile de acest tip nu pot fi folosite pentru agricultură din cauza prezenței prafului industrial nociv în compoziția substratului mineral.

Cum se caracterizează solurile brun-roșcate?

Solurile brun-roșcate sunt un tip de soluri cu o structură caracteristică, tripartită a profilului. Stratul superior este reprezentat de solul humic, sub acesta se află stratul de brunificare și în partea de jos se află roca-mamă. Solurile brun-roșcate fertile apar în principal într-un climat moderat cald și umed și sunt asociate cu zonele acoperite de păduri de foioase sau mixte.

Procesul de formare a solurilor brun-roșcate se numește brunificare și are loc sub influența descompunerii îndelungate a silicatelor și aluminosilicatelor, ceea ce duce la eliberarea ionilor de metale precum fierul sau aluminiul. Mineralele suferă o transformare în minerale argiloase secundare (illit, montmorilonit), ceea ce face ca aceste soluri să fie fertile și bogate în substanțe nutritive, cu o cantitate mare de particule minerale. 

Soluri podzolice

Solurile podzolice sunt un tip specific de soluri zonale care se formează printr-un proces de albire. Acestea sunt compuse în principal din roci parentale sărace, cum ar fi nisipurile de dune sau granitele, care se găsesc în zonele muntoase. Datorită proprietăților lor caracteristice, acestea au un parametru de fertilitate a solului scăzut și sunt sărace în nutrienți necesari pentru ca majoritatea plantelor să se dezvolte. Acestea rămân adesea neexploatate sau împădurite din cauza productivității lor scăzute.

Solul este unul dintre cei mai importanți factori care influențează randamentul plantelor și calitatea culturilor obținute. Solurile formate din nisipuri de dune, așa-numitele soluri podzolice propriu-zise, se caracterizează printr-un parametru ridicat de aciditate a solului și prin structura specifică a straturilor individuale din subsol - stratul de humus forestier, apoi straturile A și B și roca de bază.

Proprietăți ale solurilor nisipoase

Solurile nisipoase sunt soluri caracterizate de o structură liberă, permeabilitate ridicată și fertilitate scăzută. În astfel de soluri, organismele din sol au condiții de viață dificile din cauza lipsei de materie organică și a pH-ului scăzut cauzat de levigarea ionilor de calciu. Din cauza proprietăților sale, acest tip de sol este predispus la acidificare și la uscare excesivă, ceea ce afectează negativ majoritatea plantelor cultivate în grădină.

Cu toate acestea, merită să menționăm avantajele acestei formațiuni specifice de sol - structura sa lejeră asigură o bună aerisire a rădăcinilor și condiții optime pentru dezvoltarea anumitor specii de plante din regiunile calde. De asemenea, trebuie remarcat faptul că organismele care trăiesc în solurile nisipoase sunt bine adaptate la condițiile de mediu dure și îndeplinesc adesea funcții ecologice importante, cum ar fi procesul de mineralizare a materiei organice sau formarea de simbioze cu culturi azotate.

O trăsătură caracteristică a acestui tip de sol este structura sa afânată, fertilitatea scăzută și susceptibilitatea la acidificare și desecare. Cu toate acestea, merită să menționăm avantajele acestei formațiuni specifice de sol - structura sa lejeră asigură o bună aerisire a rădăcinilor și condiții optime pentru dezvoltarea anumitor specii de plante din regiunile calde, iar organismele din sol au o funcție ecologică importantă în procesele care au loc în natură.

Ce este și cum se determină pH-ul solului?

pH-ul solului este un indicator cheie pentru agricultori și grădinari care doresc să obțină recolte cât mai bune. Pregătirea adecvată a solului pentru cultivarea anumitor specii de plante este esențială, iar pH-ul solului permite determinarea dacă solul va fi potrivit pentru cultura respectivă. Cu toate acestea, este importantă și metoda corectă de prelevare a probelor pentru măsurare – pentru a obține rezultate credibile, trebuie evitată măsurarea imediat după aplicarea îngrășămintelor sau a substanțelor nutritive. Analiza chimiei și microbiologiei solului poate oferi informații valoroase despre deficitul de apă și substanțele minerale care afectează sistemul radicular al plantelor. De aceea, testarea pH-ului solului reprezintă o parte importantă a abordării regenerative în producția agricolă și horticolă.

Testarea pH-ului solului este un element important al abordării regenerative în producția agricolă și horticolă. Biologizarea solului constă în echilibrarea componentelor sale pentru a obține fertilitate. Cu toate acestea, este importantă și metoda corectă de prelevare a probelor înainte de măsurătorile pH-ului – pentru a obține rezultate credibile, trebuie evitată măsurarea imediat după aplicarea îngrășămintelor sau a substanțelor nutritive pentru plante. Analiza chimiei și microbiologiei solului poate oferi informații valoroase despre deficitul de apă și substanțele nutritive care afectează sistemul radicular al plantelor. Acest lucru permite determinarea calității solului, ceea ce la rândul său oferă posibilitatea evaluării solului în ceea ce privește cultivarea diferitelor specii de plante. De aceea, testarea pH-ului solului are o mare importanță atât pentru culturile de câmp, cât și pentru grădinărit.

Rezumat

Solurile brun-roșcate sunt soluri fertile și bogate în substanțe nutritive, care se găsesc în principal în zonele acoperite cu păduri de foioase sau mixte. Solurile albicioase, în schimb, sunt sărace în substanțe nutritive. În schimb, solul nisipos se caracterizează prin structură lejeră și fertilitate scăzută, dar poate fi benefic pentru unele specii de plante originare din regiuni calde.

Toate aceste tipuri de soluri necesită pregătirea adecvată pentru cultivarea culturilor agricole sau horticole specifice prin analizarea pH-ului lor, precum și a chimiei și microbiologiei solului. De aceea, testarea pH-ului solului este esențială pentru obținerea celor mai bune recolte și pentru abordarea regenerativă în producția agricolă și horticolă.

Copyrights (C) 2023 by LIFEZPKWS
Privacy Policy
powered by getknow
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram
This site is registered on wpml.org as a development site.